Eşti dezbrăcat în centrul oraşului, nu e nimeni pe-acolo cu excepţia vreunui cunoscut cu faţă de necunoscut, încerci să fugi de un monstru cu trei capete dar nu poţi alerga şi nu înţelegi de ce, sari peste un obstacol şi te trezeşi zburând, eşti bucuros de faptul că ai rezolvat problema cu alergatul, deşi nenorocitul de monstru e tot în spatele tău pentru că, se pare, poate alerga mai repede decât poţi tu zbura, şi toate se termină când sună vreun neinspirat la telefon ca să te întrebe la ce oră e examenul sau „ce faci”.
Mânca-l-ar tata de subconştient cât de inconştient poate el să fie când n-are chef să fie conştient, încerc (sper să şi reuşesc) să pun pe „papirusul modern” interpretarea clasică pentru câteva dintre cele mai comune visuri şi simboluri care apar în vis, ca să vă scutesc de o lectură groaznică de câteva sute de pagini scrise de domnul cu barbişon.
Visele sunt considerate a fi „calea regală” către înţelegerea inconştientului, şi e format dintr-un conţinut manifest, sau de suprafaţă (adicătelea monstrul şi imposibilitatea de a alerga) şi unul latent, sau ascuns. Simbolurile unui vis, în cadrul psihoterapiei, trebuiesc comentate chiar de către pacient, el e cel mai bun intepretator al propriilor vise, iar terapeutul care este nu face decât să exprime într-un mod mai ferm cele spuse de pacient. Astfel, s-au descris anumite corelaţii între unele elemente sau simboluri şi anumite semnificaţii care sunt folosite acum aproape dogmatic, într-o tentativă a psihologiei moderne de a refula empirismul lor (că doar şi pisilogii sunt tot oameni…).
Conform unora, cele mai dese vise sunt : Visul Nud, Visul de Fugă, Visul de Zbor, Visul cu Dinţi, Visul Căderii în Gol şi Visul cu Ape Tulburi. Există multe variaţiuni pe o temă dată pentru aceste vise, dar fiind un om căruia îi plac mult enumeraţiile şi schemele, o să le iau pe astea unul câte unul şi o să le detaliez aşa cum pot. Menţionez că există tratate complicate care fac chestiunea asta la modul cel mai profesional posibil, şi că, totuşi, psihoterapia este o formă personalizată de terapie, iar explicaţiile nu sunt nici pe departe unice sau regularizate.
Visul Nud.
Simbolistic, hainele sunt metode de a ascunde, de a ţine departe de realitatea cunoscută anumite chestiuni. Lipsa hainelor este sinonimă cu starea de vulnerabilitate totală, astfel, cei care se găsesc în vise fără haine, temători sau ruşinaţi, au tendinţa (în viaţa reală) de a ascunde aspecte ale personalităţii lor, dar în acelaşi timp manifestă anxietate sau teamă în legătură cu consecinţele pe care le-ar avea revelarea respectivelor aspecte. Caracteristicile ascunse pot fi total benigne (gânduri mai „necurate”, atitudini refulate, nesiguranţe uşoare etc.) sau pot fi lucruri la care omul ar trebui să stea să cugete niţel (minciuni compulsive, tendinţe de hipersexualizare, nesiguranţe invalidante din punct de vedere social etc.). Situaţia specială e vis nud în care nimeni nu se uită la noi, nimeni nu remarcă starea noastră „specială” reprezintă o teamă despre care tu însuţi ştii că e nefondată dar pe care ne place să o aducem în prim plan conştient. Sentimentul de mândrie în legătură cu nuditatea este modul conştiinţei noastre (sună definitiv, dar explicaţa e extrem de relativă) de a ne spune că modul în care încercăm să ne facem remarcati nu ne prea face bine, şi că, la un moment dat, s-ar putea să ne dea de înţeles că suntem doar dezbrăcati… şi atât – poate că după un vis de genul ăsta, câteva momente de cugetare asupra sinelui ar fi bune :))
Visul căderii în gol.
Visul ăsta e destul de comun, căderea reprezintă pierderea controlului fundamental asupra unei situaţii, visul este de obicei rezultatul anxietăţii, al nesiguranţelor majore şi unor frământări intense în legătură cu un subiect. Trezirea înainte de căderea totală, adică înainte de atingerea pământului, reprezintă teama de rezultatul final al situaţiei măcinate de subconştient, iar finalizarea căderii în vis (nu vom muri, vom cădea, ne vom ridica şi vom observa cu uimire că nu ne-am rupt niciun os) este semn că există o urmă de încredere în sine în legătură cu the issue at hand. La fel, oleacă de cugetare după un asemenea vis nu strică, n-are cum să strice niciodată.
Visul cu Dinţi
Aici trebuie să transformăm omul în maimuţă şi să observăm că dinţii erau folosiţi în scop de susţinere a vieţii, cu dinţii mesteci, te aperi şi zâmbeşti maimuţoaicelor ca să le arăţi că you’re THE monkey. Dinţii sunt simbol al puterii, pierderea lor relevă nesiguranţe grave în ceea ce priveşte unele probleme ce ţin de aspectul fizic, de percepţia pe care au au alţii în legătură cu noi. Evident că Freud spune că acest vis reprezintă de fapt teama de impotenţă, preambulul sentimentului conştient al castrării bla bla bla, moş nebun, bine că s-a dus…
P.S.1 :Explicaţia din-popor a acestui vis poate să facă mai mult rău decât bine.
Visul cu Fugă
Există undeva o problemă care cauzează anxietate şi pe care noi n-o confruntăm aşa cum trebuie. Numărul de capete al monstruleţului este destul de important pentru că poate oferii indicii asupra probleme care ne apasă, de asemenea dacă entitatea care ne urmăreşte în vis e doar o umbră, atunci cea mai oferită explicaţie este că teama este reprezentată întocmai de o caracteristică personală de-a noastră pe care refuzăm să o confruntăm.
Visul ăsta e dat naibii pentru că este extrem de recurent, îl poţi avea nopţi la rând, iar o soluţie oferită în cadrul terapiei este aceea de a te opri, în vis, şi de a confrunta entitatea care te urmăreşte, lucru care s-a dovedit a fi destul de eficient în managementul stressului. Eu n-am putut până acum, poate puteţi voi… Bloody three-headed-monsters..
Visul cu Zbor
Semn de conştientizare a propriilor puteri, de a fi dobândit o perspectivă îmbunătăţită asupra situaţiilor de viaţă, perspectivă ce este considerată a fi premergătoare rezolvării situaţiilor respective. Visele cu zbor sunt, de obicei, recompensa inconştientului pentru modul în care am abordat o situaţie de viaţă. În plus, acest vis este de obicei lucid, adicătelea ştim că visăm, şi ne bucurăm de noua lume care ni se arată, fără a avea teama de cădere. Printre particularităţile zborului, dacă avem probleme în a ne păstra înălţimea cică ar fi semn de uşoară nesiguranţă în ceea ce priveşte alegerea făcută, obstacolele care ne apar în faţă sunt imaginea unor persoane care încă pot interveni negativ în cadrul situaţiei, iar teama de a prinde înălţime ar fi modul inconştientului de a -ţi spune că ai prea puţină încredere în tine.
Cam astea au fost, pe scurt, foarte simplist, şi foarte relativ, interpretările tipice care se dau acestor vise, sau visuri. Întotdeauna e bine să cugetăm asupra lor, eventual să le scriem pe un caiet (şit, ştiu că n-o să faceţi asta, dar mă port şi eu ca un profesionist acum, mă gândesc chiar să-mi las barbişon…), eu ştiu, să avem măcar 5-10 minute de reflectare asupra lor, dimineaţa, la cafea. Oricum, din punctul ăsta de vedere este absolut canonic ca atunci când avem coşmaruri care ne trezesc, să aprindem o veioză şi să gândim profund la semnificaţiile posibile ale coşmarului respectiv, să revărsăm în conştient ceea ce încearcă inconştientul să ne spună, pentru că altfel nu vom scăpa de visul respectiv.
Mai există şi alte forme de coping cu visurile, cum ar fi rugăciunea, medicamentele, schimbarea cadrului de somn etc. dar nu cred că îşi au locul în postul ăsta, şi în plus m-am plictisit groaznic, mai rău decât m-am plictisit citind cartea…
P.S.2: Don’t beat yourself up, dreams are dreams.
Concluzie: visele meeeele, se împlineeeeesc, când bat din palme sau când clipeeeees \:D/ (shitty song!)
Vorbim astăzi despre perversiune pentru că azi noapte, pe la ora 4, mă găseam într-un taxi care trebuia, el care este, să mă aducă până acasă după o gardă destul de grea. Eram obosit, ca orice om, şi m-aş fi bucurat să aud în respectivul taxi, dacă nu linişte, măcar o urmă de Patricia Kaas sau un Joe Dasin. 
Despre. 
