Postat de: Adi | 13 Mai 2008

Infecţii. Dureri. Aiureli.

Revin un piculeţ asupra infecţiilor de căi aeriene superioare, pentru că urmează o perioadă interesantă în care, deşi temperaturile cresc, există un risc destul de mare de a contracta o asemenea infecţie cauzat de condiţiile propice pentru o rezistenţă mai îndelungată în aer a bacteriilor sau a virusurilor care cauzează bolile. Şi, da, iar am făcut faringită, pentru cine se întreabă…

Trecând peste ce am mai scris referitor la ideea că, de obicei, bolile de asemenea natură apar din cauza unui sistem imunitar deprimat, o să încerc să fac o sinteză a principalelor bacterii care cauzează aşa ceva şi o să insist pe complicaţiile unora dintre infecţii care pot fi destul de supărătoare (unele chiar ucigător de supărătoare).

Primul, cel mai faimos şi cel mai înjurat dintre organismele care-şi fac casă în gâtul nostru este un nenorocit numit Streptococcus pyogenes, cu alte cuvinte, streptococul care produce puroi. Dar în afară de puroi, pe care, de fapt, nici nu îl produce el, ci doar cauzează formarea lui, nenorocitul ăsta de animal mai produce două exotoxine numite streptolizine. Exotoxinele astea iau calea sângelui şi ajung peste tot în organism cauzânt tot felul de porcării pe unde te-ai aştepta mai puţin. Ele se numesc Streptolizina S şi Streptolizina O, organismul nu prea produce anticorpi care să o contracareze pe cea de tip S care distruge globule roşii, dar produce foarte mulţi anticorpi înpotriva streptolizinei O. Acest lucru este foarte convenabil, pentru că putem căuta şi număra anticoropii ăştia, lucru care oferă două informaţii preţioase – genul infecţiei şi gravitatea ei. Testul se numeşte test ASLO, despre care vorbeam şi acum câteva luni.

Ca şi modalităţi de acţiune, pyogenes se leagă de celulele epiteliale din mucoasa faringiană şi amigdaliană şi secretă tot felul de aiureli care omoară celula. Cauzează aşa-zisa faringoamigdalită purulentă care doare de-ţi vine să-ţi baţi şi peştele din acvariu şi te ţine în casă vreo 5 zile. Peretele posterior al faringelui e roşu, şi, de obicei, prezintă mici pustule sau linii albe, iar amigdalele sunt hipertrofiate şi, la fel, au pe ele pustule. Printre altele se asociază cu febră intermitentă, stare generală de rău, dureri de cap, iar la o analiză a sângelui leucocitele ies crescute (toate simptomele sunt tipice pentru o infecţie). Diagnosticul, ca în orice infecţie, nu se pune cu lingura cu care se uită doctorul de familie în gât, ci pe o analiză de laborator care, cel puţin la cei care au faringite sau amigdalite repetate, este obligatorie.

Trebuie să ştii exact ce microorganism îţi cauzează faringita pentru că pot apărea complicaţii aiurite. Streptococul piogen, de exemplu, mai are în meniu afecţiuni precum scarlatina, impetigo (infecţii piodermice), celulita streptococică, reumatism articular, endocardită bacteriană subacută, pneumonia, abscese, febră reumatică (pe la inimă pe-acolo, organ important, de altfel) ,glomerulonefrită (pe la rinichi, ăştia zic că şi ei sunt importanţi) sau depresie din cauza faptului că nu poţi să ieşi din casă de la durerea de gât. Majoritatea sunt cauzate de toxinele alea, şi nu de bacterie în sine.

Prin popor se spune că streptococul ăsta „muşcă din articulaţii şi linge cordul”; mie, personal, nu-mi place deloc expresia asta.

Tratamentul, deşi nu este recomandat nimănui să ia medicamente fără sfatul direct şi susţinut de analize dat de medic, constă în administrarea sfintei peniciline V pentru uciderea nenorocitului, asociată, de obicei cu un antiinflamator general (ibuprofen, paracetamol, ketoprofen) şi cu un antiseptic local (benzidamină, clorhexidină etc). Alteori se preferă chiar folosirea unui antibiotic mai puternic din clasa cefalosporinelor, de obice cefuroxima, sau când e mai aiurit de fel, medicul poate să recomande chiar azitromicină. Toate funcţionează, dar ideea de bază a antibioticelor este să fie cât mai ţintite, altfel în câţiva ani o să ne trezim că se adaptează bacteriile la ele şi nu mai avem ce lua. Medicii care au timp de filozofie apucă să spună pacienţilor şi de susţinerea sistemului imunitar prin odihnă, ceaiuri calde, vitamina c, alte procării de genul ăsta…

Ce greşeli se fac ? Cea mai mare este întreruperea tratamentului cu antibiotic când se ameliorează simptomele. Dacă te simţi mai bine nu înseamnă că nu mai eşti bolnav. Ia alea acolo cât ţi-a zis medicul, că nu te doare nici mâna şi nici gura! A doua este a medicului care nu recomandă un test ASLO după ce consideră că a încetat infecţia, să vadă dacă, totuşi, nenorocitul nu şi-a mai găsit loc şi pe altundeva decât unde ştia el că e. În rest, toate bune şi frumoase, sănătoşi să fim…

Al doilea duşman al poporului este, de data asta, un virus, numit simplu rinovirus (ce nume neinspirat). Ăsta stă prin străfundurile nasului, cum s-ar spune, doarme acolo, şi se trezeşte când suntem mai imunodeprimaţi de fel. De bine de rău, cauzează rinoree (nas care curge… ca să zic aşa), febră de obicei slabă şi stare generală alterată. Trece şi de la sine,dar şi cu nişte antibiotice simple precum penicilina.

O altă infecţie care apare aproape exclusiv la sugari, înainte de a fi vaccinaţi pentru ea, este tusea măgărească, cauzată de o bacterie cu nume de… în fine… o cheamă Bordetella Pertussis. Nu scriu nimic în legătură cu asta. Dacă ai copil mic şi tuşeşete până îşi pierde aerul, închide nenorocitul de calculator, urcă într-un nenorocit de taxi şi du-l la un spital nenorocit, nu mai pierde timp aiurea căutând pe internet porcării!

Un lucru foarte important de ştiut este că diagnosticul în asemenea infecţii nu se face cu o lingură. Dacă trece cu ce ţi-a dat medicul de familie sau medicul de la salvare pe care l-ai chemat pentru că ţi-era lene să mergi la un spital, e ok. Dar dacă revine infecţia la un timp relativ scurt sau dacă nu trece în totalitate, atunci ar fi cazul unor analize. Măcar un exudat faringian, o leucogramă , ceva… Pentru că, uneori, lucrurile nu-s aşa simple precum par.

Heh, ce final apoteotic…


Responses

  1. Ai un stil aparte de a ironiza, f. simpatic…
    M-a ajutat articolul, mai ales ca ma confrunt cu asemenea nenorociri dar medicul de familie nu ma prea ajuta, ba chiar am o istorie lunga de tratamente gresite de la diferiti doctori. De aceea, sunt nevoita sa ma interesez si singura! Vad ca esti priceput, as avea si cateva intrebari, dar o sa mai insist pe la doctorul meu ca…poate i se face mila de mine :)

  2. Your web log isn’t only useful but it is additionally really creative.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: