Postat de: Adi | 27 August 2009

Despre Perversiune.

Bla, fără introducere de data asta, şi fără scuze  pentru anul ce-a trecut. Mulţumesc doar pentru mailuri celor care mi le-au trimis.

Vorbim astăzi despre perversiune pentru că azi noapte, pe la ora 4, mă găseam într-un taxi care trebuia, el care este, să mă aducă până acasă după o gardă destul de grea. Eram obosit, ca orice om, şi m-aş fi bucurat să aud în respectivul taxi, dacă nu linişte, măcar o urmă de Patricia Kaas sau un Joe Dasin.

Ei bine, nu, domnul şofer m-a delectat cu o melodie în care Paraziţii îşi băgau şi îşi scoteau diferite organe din alte organe şi mai diferite decât primele, şi cum mintea omului fără minte o ia razna foarte uşor, stai nene şi reprezintă mental ce zice ăla acolo… Nu-s nici eu cea mai etică persoană de pe lume, dar totuşi, cum am ajuns în stadiul în care imaginaţia să ajungă la un asemenea nivel ??

Păi cum? Hai să vedem… N-o să încep de la maimuţe şi nici de la Imperiul Otoman pentru că acolo lucrurile erau foarte clare, vorba unui personaj foarte drag mie, femeia trebuia să fie disponibilă tuturor, „ca orice alt bun de larg consum”, ci o să încep de la domnul Freud, care defineşte activitatea sexuală ca fiind perversă în funcţie de nişte criterii*:

  • se focalizează pe regiuni non-genitale ale corpului
  • înlocuieşte, mai degrabă, decât coexistă cu practica actului sexual genital cu un partener de sex opus
  • tinde să fie practica sexuală exclusivă a individului

Nu prea i-a mers cu aceste criterii pentru că putea găsi urme de perversiune în toţi pacienţii, şi ar fi fost radical să le considere pe toate psihopatologice. Acum, dacă ar fi să ne ghidăm după regulile astea am fi de-a dreptul „în pom”, din motive pe care n-am chef să le comentez. Oricum, ceea ce este clar demonstrat de către omuleţul cu barbă albă este că, într-adevăr, există un nucleu de perversitate în noi toţi, refulat sau nu, activ sau adormit, el este acolo. Problema apare când aceste „fantasme” sau reprezentări psihologice devin compulsii, adică nişte obiceiuri de la care nu ne putem abţine, altfel, domnul McDugall inglobează această „natura inovatoare a practicii sexuale şi implicarea intensă a individului în urmărirea ei” în termenul de neosexualitate.
Părere personală: BULL-ŞIT! BUUULLL-ŞIIIIT! Adică cei care adopta comportamente sexuale agresive, autolitice, malignizante pentru partener, şi care de obicei sunt şi persoane destul de persuasive, sunt doar într-o fază evolutivă, dom-le, sunt neosexuali… Eu aici spun NU, şi Freud spune la fel, şi Jung spune la fel, şi Yalom spune la fel, iar dacă 3 direcţii ale psihoterapiei s-au confruntat, respectiv încă se confruntă cu traumele pacienţilor „neosexuali”, înseamnă că direcţia asta a acceptării perpetue a comprtamentelor doar pentru că ele sunt răspândite pe scară largă nu e atât de corectă din punct de vedere psihologic.

Un alt domn spune că perversitatea este „forma erotică a urii”, adică opusul formei erotice a iubirii. Uite de-asta îmi place mie tendinţa asta filozofică a psihologiei, aici omul ăsta chiar spune ceva, adicătelea, după cum ne explică, un individ este pervers atunci când actul erotic este folosit pentru a evita o relaţie emoţională pe termen lung cu o altă persoană, altfel, comportamentul sexual nu este pervers dacă este în scopul şi în serviciul stabilirii unei relaţii de durată. Îmi place cum pune Stoller problema, deşi şi în această explicaţie există lacune, anume acelea ale afilierii extremelor şi faptul că nu ia în consideraţie evoluţia inconştientului colectiv.

Trecând peste aceste comitete şi comiţii, să vă povestesc niţel despre viziunile clasice şi moderne ale unor comportamente considerate în mod universal a fi patologice, dacă nu e interesant, e cel puţin amuzant, sunt relatate pe larg în cărţi de psihodinamică, în cărţi de psihoterapie comportamentală şi în cele de sexologie, culeg aici doar scurte pastile de informaţie despre fiecare:

  • Sadismul şi Masochismul – sunt unice prin faptul că apar cu regularitate la ambele sexe în proporţii apropiate.
    *Sadismul are în majoritatea cazurilor sursa în experienţe ale copilăriei în care individul a fost victima unui abuz fizic sau sexual, el nu încearcă decât inversarea rolurilor într-o tentativă patologică de a restabili un pseudoechilibru – de a câştiga o formă de control asupra experienţelor traumatizante din trecut.
    *S-a descoperit că majoritatea celor care practică body-piercingul sunt traumatizaţi de tratamente intraspitaliceşti din timpul copilăriei în care trebuiau să suporte un număr mare de injecţii dureroase.
    *Masochiştii sunt ferm convinşi că trebuie şi merită să fie pedepsiţi pentru dorinţele lor sadice.
  • Exhibiţionismul şi Voierismul- vezi meciurile de fotbal din Anglia.
    *După Freud, exhibiţionistul, prin acţiunile sale, se asigură pe sine că nu este castrat (adicătelea inapt din punct de vedere psiho-sexual)
    *Indivizii prezintă insecurităţi profunde în legătură cu sexualitatea lor şi, de obicei, îşi răzbuna trauma care a reprezentat sursa acelor insecurităţi prin încercarea de a şoca, în ideea de a-şi recăpăta identitatea masculină
  • Fetişismul – folosirea perpetuă de obiecte inanimate pentru a dobândi excitaţia sexuală, respectiv lipsa excitaţiei sexuale în lipsa obiectelor respective. Sunt mult prea multe de spus aici şi nu o să mă opresc deloc asupra subiectului pentru că devine plictisitor, click aici pentru informaţii în plus şi gata.
  • Pedofilia – cea mai importantă atât din punct de vedere social cât şi din cel al capacităţii unui terapeut de a empatiza cu pacientul (şi ştiţi cum e… „fără empatie, lipsă terapie..”)
    *pedofilii sunt indivizi slabi din punct de vedere psihologic, de obicei impotenţi, suferinzi de multiple tulburări de personalitate, care folosesc copii ca obiecte sexuale deoarece ei ar opune mai puţină rezistenţă decât eventuali pacienţi adulţi şi ar produce mai puţină anxietate, evitându-se astfel sentimentul de „castrare”.
    *există multe legături între o tulburare de tip narcisistic şi tendinţa spre pedofilie, dar n-are sens aici, pentru că deja vorbim despre psihopatii. (Fucking psychos!)
  • Travestismul – n-am femei, nu-i problemă, mă fac eu femeie…
    *ce-i fun aici e că travestiţii, de obicei, îşi imaginează propria mamă ca fiind purtătoare de penis.

Aşa, revenind la taximetristul meu şi la melodia aia… le avea pe toate, domne, pe-toa-te… iar ăla dădea din cap pe ele. Cum să nu avem comportamente sexuale deviante când muzica asta e peste tot, când pornografia e în floare, când, când, când, când tot ce însemna înainte, sau tot ce înseamnă „joacă” devine „joacă periculoasă”, când sexul şi banii au devenit relativ sinonime, când valorile promovate de societate ne transformă, ierta-ţi-mă, în nişte organe sexuale şi atât… Şi vă miraţi de ce creşte rata infecţiilor cu transmitere sexuală în condiţiile evoluţiei intense a tratamentelor, de ce creşte rata violurilor, de ce creşte rata sinuciderilor etc.

WE ARE FUCKED UP!

În concluzie, Joe Dasin e cel mai tare!


Responses

  1. O placere sa vad ca mica mea „observatie muzicala” a lasat o urma (chiar daca greu perceptibila de catre majoritatea, ca doar nu toti se auto-observa :p.). Mult spor, domnu’ doctor! Pe cand o discutie in gradina? :).

  2. Lovesc adânc discuţiile astea, ar trebui să fie cât mai dese posibil.

    Vă mai aşteptăm pi la noi!

  3. Bine-ai revenit! :)

  4. Danke!

  5. sunt curios…pari un om de treaba! tu iei mita ? sau ma rog…atentii d-alea/ca de nu, mi-as dori sa-mi fii prieten! ;)

    • Nu cred că sunt încă în postura de a lua “mită”, şi nicidecum atenţii, pentru că nu sunt în postura de a oferi ceva în schimbul lor, iar întrebarea pe care mi-ai pus-o nu are foarte mare relevanţă pentru mine din multe alte puncte de vedere, pe care, dacă vrei, le putem discuta mai pe larg în alt cadru (am o adresă de mail pe-acolo).

      Dacă ar fi să-ţi dau un răspuns personal, fără a lua în consideraţie termenii sau propriile mele prejudecăţi – serviciile pe care le voi putea oferi în viitor într-un anumit domeniu sau în altul vor avea aceeaşi calitate indiferent de remuneraţie.

      Altfel, sincer, îţi pot spune că sunt în acelaşi timp un umanist şi un mizantrop (încerc să te lămuresc pentru că nu ştiu ce ai vrut, de fapt, să mă întrebi).

  6. nu exista practic o intrebare… imi exprimam o dorinta aflata in stadiul de dorinta, plin de speranta ca mai exista oameni buni :) .. atat

    • Există, garantez eu :)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: