Postat de: Adi | 19 Februarie 2008

De ce BCU nu este România.

Există puţine locuri în oraşul acesta în care să mă simt în normalitate, o normalitate bună, pentru cei care detestă termenul ăsta din diferite considerente.

Normal, e o bibliotecă, oamenii vin să-şi dezvolte de-ale intelectului şi cunoştinţelor etc. Ei bine nu-i, m-am învârtit eu aşa prin oraş şi am aflat că nu e atât de simplu.

Biblioteca Naţională a României (BNR), cu parchetele ei care scârţâie chiar şi la intenţia omului de a pune piciorul pe ele, cu metroul care o cutremură o dată la 5 minute şi cu doamnele bibliotecare care se uită suspect la fiecare cititor, se încadrează perfect în atmosfera generală a patriei. Lăsând la o parte faptul că e destul de complicat să găseşti o carte anume din cauza catalogului şi a disponibilităţii oamenilor de-acolo, m-am simţit ca un om care dernajază. La fel ca în majoritatea instituţiilor publice din România, începând de la spitale şi până la această bibliotecă, există senzaţia permanentă că cetăţeanul, omul de rând „care este” şi vrea şi el să beneficieze de ce-a plătit el acolo la impozite, dernajază, că nu are ce căuta acolo.

Biblioteca UMFB, cea pentru anii 1 şi 2, pe care am poreclit-o „cantină” din cauza obiceiului colegilor de a se delecta cu bake rolls şi chipsuri de diferite soiuri în timp ce studiază minuţios de-ale anatomiei şi fiziologiei, este un fel de „lounge” între cursuri. N-aş fi dernajat de zgomote şi de atitudini dacă atunci când aş cere o carte mi-ar da cartea pe care am cerut-o, dar din păcate asta nu se întâmplă, şi nici limba rusă nu o cunosc ca să pot citi din tratatul de anatomie pe care l-am primit ultima dată. Varianta bibliotecii de ani „mari” este disponibilă numai pentru cei care nu mai fac cursuri acolo şi care, de obicei, nu prea mai folosesc bibliotecile drept surse pentru informaţie (nu ştiu exact cum şi de ce, dar cam aşa se întâmplă). Dat fiind acest lucru, ea se păstrează curată şi relativ nefolosită. De ce ?
În fine, de 3 ani locul ăsta, şi anume BCUB, mi-a devenit un fel de a 2a casă, nu de nevoie, ci din plăcerea de a fi într-un loc, printre puţinele din ţara asta, în care regulile se respectă.

Pentru că oamenii scutură zăpada cu mătura înainte să intre, pentru că nu se fumează decât acolo unde trebuie, pentru că păstrează liniştea în săli, pentru că deodată şi ca prin minune oamenii aşteaptă să ieşi înainte să intre pe aceeaşi uşă şi pentru că nu răspund la telefon când nu trebuie, acolo nu este România. Pentru că cei de acolo sunt întotdeauna disponibili să te ajute, pentru că ţi se explică respectuos când greşeşti şi pentru că ţi se răspunde la mulţumiri, în Biblioteca Centrală Universitară nu este România.

Pentru că niciodată nu am simţit că dernajez pe cineva aşa cum mi se întâmplă la orice interacţiune cu instituţiile statului, de la spitale până la secretara de la facultate, acolo nu poate fi România. Nu spun asta cu nici un alt sentiment în afară de dezamăgire profundă şi părere de rău.

Nu ştiu ce ţară este acolo, dar sigur România începe de la Trabantul parcat ilegal exact la intrare.


Responses

  1. Stiai ca Biblioteca centrala a Romaniei – fosta BCS Biblioteca Centrala de Stat e adapostita in cladirea fostei burse ?

    Sa te uiti in sala cataloagelor pe pereti dupa caduceul lui Hermes, toiagul cu doi serpi (spre deosebire de cel al lui Esculap, care are un singur sarpe) – simbol al lumii finantelor.

    Se mai vede si la intrare de-a stinga si de-a dreapta precum si sus de tot, deasupra intrarii unde e insusi Hermes


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: