Postat de: Adi | 21 martie 2008

Cu ce ne pierdem timpul.

Au fost prezenţi la inundaţiile din ultimii doi ani, au lucrat zi-lumină în timpul caniculei de anul trecut, au lucrat chiar şi în noaptea de Revelion, iar acum sunt pregătiţi să intervină în orice situaţie critică în timpul Summitului NATO. Nu sunt plătiţi, nu o fac din interes şi nici pentru faimă.

Ei sunt un grup de tineri entuziaşti şi
competenţi care formează departamentul de voluntariat al Serviciului de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti (SAMB).

S
unt pretiţi intervină în cazul unui dezastru

Scopul principal pentru care a fost susţinută
activitatea acestui departament a fost intervenţia în caz de dezastre sau calamităţi. În condiţiile unei lipse puternic resimţite a personalului medical în România şi în special în serviciile de ambulanţă, ideea de a introduce voluntari special pregătiţi în acest serviciu pare a fi una salvatoare.

Competenţele acestor tineri sunt apreciate
de către medicii pe care îi ajută. Dr. Radu Berca, medic la SAMB, se arată extrem de mulţumit de prestanţa voluntarilor.

„Prezenţa lor se dovedeşte deosebit de utilă.
Se afirmă ca şi colegi de excepţie, arătând spirit de echipă, integrându-se perfect în echipaj şi colaborând exemplar. Aceşti copii dau dovadă de o deosebită putere de muncă, seriozitate şi abnegaţie“. Voluntarii spun că fac acest lucru din nevoia de a-i ajuta pe ceilalţi. „Întotdeauna am simţit nevoia de a face ceva pentru cel de lângă mine, însă doar aici am realizat satisfacţia enormă pe care o poate oferi salvarea unei vieţi“, declară Bogdan Gabriel, voluntar cu experienţă de doi ani.

Ş
i-au petrecut Sărbătorile
de Iarnă „la Salvare

Echipa a ales să petreacă inclusiv
Sărbătorile de Iarnă în cadrul noii familii formate „la Salvare“. „Am fost solicitaţi în noaptea de Ajun a anului 2007 pentru un accident rutier în care erau implicate cinci victime, patru dintre ele aveau traumatisme majore, iar al cincilea a decedat în momentul impactului, fără a avea indicaţii de resuscitare. Experienţa m-a învăţat că nu-i poţi salva niciodată pe toţi, dar am fost foarte bucuros când am aflat că cei patru au plecat din spital pe propriile picioare. A fost cel mai frumos cadou pe care l-aş fi putut primi de Crăciun“, declară unul dintre voluntari.

N
u sunt ti studenţi la Medicină
Oricine poate deveni voluntar, dacă are vârsta peste 16 ani. Minorii au nevoie de acordul părinţilor. Toţi voluntarii au semnat cu SAMB un contract recunoscut internaţional. Aceştia beneficiază de instruire continuă prin cursuri şi informarea asupra celor mai noi protocoale internaţionale din acest domeniu.

„Iniţial au venit mulţi studenţi la Medicină,
însă acum majoritatea sunt din alte domenii, unii chiar elevi de liceu. După formarea în cadrul cursurilor şi prin intermediul gărzilor în care asistă medici, aceştia au dobândit o experienţă pe care se poate conta. Acum avem o sală de exerciţii şi propriul nostru birou în cadrul staţiei centrale a Salvării“, completează Murea.

STUD
ENTUL

„Bătrânul mi-a luat mâna
şi mi-a sărutat-o“

V
lad Mănescu, student în anul patru la Medicină, a ajuns voluntar la Salvare în urma unei întâmplări oarecum nefericite. „O vecină a căzut în faţa blocului şi şi-a rupt piciorul. Am acordat primul ajutor până a ajuns ambulanţa, iar medicul de pe salvare mi-a propus să fac practică acolo. Am acceptat, iar de atunci nu mai scapă ei de mine“. Acum lucrează cu un medic care, între timp, i-a devenit şi mentor. „Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat este că, fiind medic, trebuie să fii întotdeauna conştient de conjuncturile care îl fac pe pacient să se prezinte la spital şi acum este el influenţat de mediul social“, declară acesta. „Un caz pe care o să mi-l amintesc pentru toată viaţa este acela al unui bătrân care spunea că se sufoca. Pe drum către spital, a intrat în stop cardiac, am început manevrele de resuscitare şi şi-a revenit. Bătrânul care abia mai putea să vorbească a ţinut să ne mulţumească, mi-a luat mâna şi mi-a sărutat-o. N-am să-l pot uita niciodată pe acest om“, povesteşte Mănescu. Acum el îşi doreşte ca, după terminarea studiilor, să poată lucra acolo ca medic.

COORDONATORUL


„Medicina de urgenţă
a devenit ca un drog“

Rad
u Murea, coordonatorul departamentului de voluntariat, a urmat un curs în cadrul altui serviciu mobil de urgenţă. „Întotdeauna am vrut să lucrez în domeniul urgen- ţelor, iar şansa de a practica aici ală- turi de medici profesionişti a fost unul dintre cele mai importante lucruri care mi s-au întâmplat. Acum, medicina de urgenţă a devenit ca un drog, singurele cărţi pe care le citesc sunt cele de medicină şi ştiri din viaţa urgentiştilor“, declară acesta. A avut ocazia să întâlnească medici din toată lumea de la care a învăţat metoda cea mai importantă prin care poţi ajuta un om – salvându-i viaţa. „Sunt foarte mulţumit de modul în care se desfăşoară acest program. Voluntarii sunt bine pregătiţi şi participă cu mult entuziasm atât la cursuri, cât şi la acţiunile de urgenţă, dezastre şi calamităţi. În curând sperăm să devenim o parte foarte importantă a serviciilor de urgenţă medicală din România, aşa cum se întâmplă cu voluntarii din alte ţări“, adaugă Murea. Acesta are mare încredere în programul salvării şi îşi dedică o foarte mare parte din timp formării şi consilierii colegilor săi.
Na, că i-am dat şi la ziar, să ştie lumea de ei… :)
Link

Răspunsuri

  1. observ din poze ca avetzi echipamente. intrebarea mea este daca ati luptat pt ele sau pur si simplu vi s-au oferit? in arad la ambulanţă ne luptam sa avem un echipament cat mai apropiat fatza de angajati. daca se poate un raspuns nu m-ar deranja macar pentru confortu meu psihi.
    multumesc anticipat!

  2. In principal, majoritatea echipamentelor au fost cumparate din sponsorizări sau din diferite fonduri strânse. Voluntarii din Bucuresti au propria lor asociaţie şi se autoguvernează, nimeni nu le “oferă pur şi simplu” nimic.

    Totuşi nu trebuie să confundăm România cu Elveţia. Aici, voluntarii sunt priviţi ca nişte oameni care n-au altă treabă, cam de către toată lumea, deci sprijinul este minim.

    Succes!

  3. Am facut un curs de acordare a primului ajutor premedical la Crucea Rosie.Dar fara o practica sustinuta…mai uiti. Si totusi ma incapatanez: vreau sa fiu voluntar la Ambulanta.Si promit sa invat!

  4. sunt si eu voluntar la ambulanta de ceva mai mult de 2 ani…echipamentul mi l-am procurat eu…din banii mei

  5. Au fost mai mulţi în situaţia asta, însă nu a fost specificată nicăieri obligativitatea de a cumpăra nici un fel de echipament. Presupun că nu îţi pare rău că l-ai cumpărat, n-ai avea de ce…

  6. Deci, ma indruma careva incotro s-o iau,cu cine sa vorbesc pentru voluntariat la Ambulanta?Va rog………

  7. cum pot sa devin voluntar?unde trebuie sa me prezint, sau cu cine sa vorbesc?
    va rog nu ocoliti intrebarea mea

  8. Bună aș vrea să fac și eu voluntariat vă rog frumos

  9. Completaţi şi cu adresa de mail comentariile sau trimiteţi direct pe lala.adrian@yahoo.com, vă spun tot ce-i de spus.

  10. As dor si eu sa devin voluntar.Am 25 de ani si sunt din Arad.Momentan mai am 6 luni de concediu maternal dar as dori sa aflu mai multe detalii.


Lasă un răspuns

Răspunsul dvs.:

Categorii