A apărut recent un articol care vrea să demonstreze că substanţe precum fluoxetine, paroxetine sau venlafaxine (Prozac, Seroxat respectiv Effexor) nu au demonstrat efecte farmaceutice mai evidente decât un placebo la majoritatea testelor care au încercat să verifice acest lucru. Acesta nu a fost rezultatul unui studiu, ci o sinteză din majoritatea studiilor care s-au făcut până acum cu privire la aceste medicamente.

Între noi fie vorba, existau numeroase testimoniale de găsit pe internet care să ateste lucrurile respective, dar, totuşi, trebuie să ne punem o întrebare: de ce tocmai acum s-a gândit cineva să denigreze unul dintre cele mai vândute medicamente din lume, cu peste 20mil. de oameni care îl folosesc, împreună cu toată clasa de antidepresive?

Nu ştiu răspunsul la această întrebare, dar pot merge mai departe pentru a dezvolta posibilele implicaţii ale acestei dezvăluiri. În primul rând, trebuie să stabilim mai exact cine ia acest medicament, şi o să mă refer la cazurile grave cum ar fi persoanele cu repetate tentative de sinucidere, persoanele cu tendinţe de automutilare, persoane care înainte de a începe administrarea erau inactive din punct de vedere social etc. Ei bine, aceste persoane au găsit un punct de sprijin, pentru că, indiferent de ce s-ar spune, majoritatea declară o ameliorare a stărilor lor maligne odată cu începerea tratamentului cu medicamente din această clasă. Acum pe noi nu prea ne interesează dacă persoanele respective răspund la fel de bine la zahăr, pentru că mi-ar fi foarte greu mie, ca medic, să-i spun unuia care vrea să se arunce pe geam în fiecare dimineaţă să bage capul în zaharniţă şi să se înfructe de-acolo. Nu merge aşa… Indiferent de modul în care aceste medicamente acţionează (pentru că studiul nu spune că nu sunt eficiente din punct de vedere farmacologic, chiar neagă asta în referirile la persoane în stare de depresie avansată pe care le voi dezvolta mai jos), lucrul care contează este că ele menţin viabilitatea individuală şi socială a multor oameni de pe lume, iar soluţiine alternative lor ar fi destul de greu de pus în practică (diferite forme de psihoterapie etc).

“Given these results, there seems little reason to prescribe antidepressant medication to any but the most severely depressed patients, unless alternative treatments have failed. This study raises serious issues that need to be addressed surrounding drug licensing and how drug trial data is reported.” - Prof. Irving Kirsch

        Sunt absolut de acord cu această afirmaţie, însă nu pot fi de acord cu momentul inoportun la care a venit. Şi nu sunt de acord cu concluziile trase conform cărora ar trebui drastic limitată administrarea de antidepresive din această clasă, pentru că nu se iau deloc în consideraţie aspectele pur clinice ale problemei în discuţie. Alte studii la fel de viabile arată o ameliorare foarte rapidă şi de lungă durată a simptomaticii depresivilor, lucru care nu se poate obţine atât de convenabil prin nici o altă modalitate (eventual, prin administrarea de alte andidepresive din clasa benzodiazepinelor, de tipul alprazolam (Xanax) sau bromazepam (Lexotanil), dar şi acestea au bunele şi relele lor, iar studiile arată că există multe cazuri în care nu pot fi folosite la schimb cu fluoxetina, de exemplu). Deci rămân multe de discutat în legătură cu etica ce ţine de publicarea acestui studiu.

Punctul de vedere al companiilor farmaceutice a fost unul destul de rezervat, dar presupun că în ceva timp or să iasă la vedere şi alte studii sau eventual dovezi care să contracareze cumva efectul mediatic al studiului profesorului Kirsch, pentru că sunt foarte multe situaţii care pot lua o turnură nefastă din cauza acestei dezvăluiri (care a fost mult mai mediatizată decât se cerea).

“This analysis has only examined a small subset of the total data available while regulatory bodies around the world have conducted extensive reviews and evaluations of all the data available, and this one study should not be used to cause unnecessary alarm and concern for patients.” - GlaxoSmithKline

        Eu, personal, n-aş recomanda niciunui pacient să renunţe la acest medicament doar din cauza acestor lucruri, pentru că în clinică lucrurile arată mult diferit faţă de cum arată în laborator sau pe hârtiile cu statistici, iar iresponsabilitatea cu care se fac afirmaţii atât de tranşante doar pentru că se “crede” că s-a ajuns la destule studii pentru a trage concluzia concluziilor este una pentru care respectivii ar trebui să-şi asume toate consecinţele.

        Dar despre studiile doamnei Eli Lilly, inventatoarea medicamentului, de ce nu se discută acum ? Acelea nu numai că s-au dezvoltat pe parcursul a 40 de ani, dar par a fi fost într-atât de edificatoare încât acum fluoxetina a ajuns să fie conţinută şi în combinaţii de medicamente cum ar fi Serafem, care acum se vinde foarte bine în SUA datorită efectului dovedit de ameliorare a sindromului premenstrual.

        Aştept cu nerăbdare continuarea.

Your response: